vernisaj "Virste"
am facut-o si pe asta... :)
duminica, 28 octombrie 2012 - sala de granit a CN ATL - Botosani - vernisaj expo permanenta "Virste"
fotografii realizate de Lucian Andriuc. multumesc Luci!!!
textul prezentării din cadrul vernisajului, scris de domnul Dumitru Agachi, căruia îi mulțumesc încă odată!
"Unora le-ar părea lipsit de interes interspațiul dintre vegetal și uman. Însă la Ionuț Sinescu tocmai acea fantă, care mai degrabă unește decît desparte, pare surprinzător de îngustă. În fotografiile sale, prin fanta de lumină te face să vezi îngerul cu ușurință, întîmpinat de alăturarea simbolică a celor două mîini, cea umană și cea vegetală, așteptîndu-l și salutîndu-l îngemănate. Creanga sculpturală uscată ca o mumie susține carnația efemeră într-o matrice a trecerii, ca însăși luntrea romantică. Numai că la Sinescu romantismul e subiacent și ascuns. În mijlocul lumii lui, tocmai detaliul e fascinant; pasul prea greu al omului e salvat/dublat de sugestia unui fluid mineral, tîrîtor înspre niciunde.
duminica, 28 octombrie 2012 - sala de granit a CN ATL - Botosani - vernisaj expo permanenta "Virste"
fotografii realizate de Lucian Andriuc. multumesc Luci!!!
textul prezentării din cadrul vernisajului, scris de domnul Dumitru Agachi, căruia îi mulțumesc încă odată!
"Unora le-ar părea lipsit de interes interspațiul dintre vegetal și uman. Însă la Ionuț Sinescu tocmai acea fantă, care mai degrabă unește decît desparte, pare surprinzător de îngustă. În fotografiile sale, prin fanta de lumină te face să vezi îngerul cu ușurință, întîmpinat de alăturarea simbolică a celor două mîini, cea umană și cea vegetală, așteptîndu-l și salutîndu-l îngemănate. Creanga sculpturală uscată ca o mumie susține carnația efemeră într-o matrice a trecerii, ca însăși luntrea romantică. Numai că la Sinescu romantismul e subiacent și ascuns. În mijlocul lumii lui, tocmai detaliul e fascinant; pasul prea greu al omului e salvat/dublat de sugestia unui fluid mineral, tîrîtor înspre niciunde.
Fotografia care rezistă, dincolo de orice tehnică, este cea din spatele unui subiect inspirat.
A vedea îngerul în orice femeie nu ține doar de un ”aparat” performant, e nevoie și de un suflet de privitor, iar Ionuț Sinescu are un suflet de privitor, discret și inspirat.
”Oglindirea” femeii în carnația ei vulnerabilă e ”angelologie” pură. Femeia din cadrele lui Ionuț Sinescu e frumoasă tocmai în "adormirea" fotografică. Șansa de a surprinde dansul îngerului, eliberat într-ul alt fel de vis e însăși șansa și arta fotografului."
